Istoria Americii s-a început cu sosirea primilor imigranţi din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 12.000 de ani în urmă urmărind grupe de animale pentru vânătoare în America. Aceşti Indieni americani au lăsat urme pentru existenţa lor prin petroglife şi alte artefacte. S-a estimat că 2–9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparţine Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecţioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (deşi continuă să existe dubii despre numărul lor exact). Au existat şi societăţi avansate, de exemplu anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, locat lângă St Louis, care a avut o populaţie de 40.000 în anul 1200 î.Hr..
COLONIZARE EUROPEANA
Exploratorul norvegian Leif Ericson a ajuns în America cu 400 de ani înaintea lui Cristofor Columb. Vizitatori străini au sosit şi în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV şi XVI au început naţiunile europene explorarea şi colonizarea acestui continent.
În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite şi Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul ocupat în modernitate de New York şi New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), insa au pierdut colonia în favoarea Olandei în 1655. Francezii au navigat în amonte de râul Sf. Lawrence, către interiorul continentului. Spaniolii s-au mutat la nord de imperiul lor, în Mexic. În procesul de colonizare s-au dus războaie sângeroase împotriva populaţiilor de indieni, care au fost exterminaţi sau împinşi până în Munţii Alegani.
Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsaţi în pace de către patria lor până la Războiul de Şapte Ani, când Franţa a cedat Regatului Unit Canada şi regiunea Marilor Lacuri. Londra a impus atunci impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulţi colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei nu erau adecvat reprezentaţi în Parlament. Tensiunile dintre Marea Britanie şi colonizatori au crescut, şi cele 13 colonii au început o revoluţie contra controlului Marii Britanii.
SECOLUL XX
Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenţei exercitată de către această ţară asupra întregii lumi. Influenţa sa relativă a fost în special mare deoarece Europa, care anterior a fost cel mai important centru de influenţă, a suferit grav în ambele războaie mondiale.
Statle Unite a luptat în Primul Război Mondial şi în Al doilea Război Mondial de partea Aliaţilor. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Criză (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca şi restul lumii dezvoltate, SUA a ieşit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al doilea Război Mondial.
Războiul a adus pagube enorme la majoritatea participanţilor săi, însă SUA a suferit relativ puţin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în PNB) se afla în SUA.
În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea şi Războiul din Vietnam, şi pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune ecnomică. Cu sfârşitul Uniunii Sovietice, SUA a devenit un centru mondial economic şi militar cu o pondere sporită.
În deceniul 1990-2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acţiuni de poliţieKosovo, Haiti, Somalia, Liberia, şi Golful Persic. şi de menţinere a păcii. ca în
După atentatele din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center şi Pentagon, Statele Unite împreună cu o parte din aliaţii din cadrul NATO a început „războiul contra terorismului”, care a inclus acţiuni militare în Afganistan şi în Irak. Administraţia Bush a justificat astfel intervenţia sa în Irak, criticată de numeroase ţări şi efectuată în afara unui cadru al ONU. Secretarul de stat american, Hillary Clinton a declarat recent (2009) că noua administraţie americană a preşedintelui Barack Obama a încetat să utilizeze expresia „război împotriva terorismului”, lansată de predecesorul George W. Bush.[1]
In 1853, granitele Statelor Unite erau, exceptand Alaska si Hawaii, exact ca cele din zilele noastre. Activitatea economica in statele din sud era bazata pe plantatii agricole si era bazata pe sclavie. Incercarile Republicanilor cu inclinatii liberale, condusi de Abraham Lincoln, de a pune sfarsit sclaviei, s-au lovit de o opozitie inversunata. Alegerea lui Lincoln ca Presedinte in 1861 a condos la o criza politica in urma careia sapte state sudice (carora li s-au alatural mai tarziu altele) s-au retras din Uniune, rezultand Razboiul Civil American. Fortele Uniunii, mai puternice si mai bine echipate, au invins dupa patru ani de lupte. Dupa razboi, tara a intrat intr-un process de consolidare, construire a unei economii industriale si punerea bazelor unei vaste regiuni interioare a Americii cunoscuta sub numele de Midwest.
Mijlocul si sfarsitul secolului al 19-lea a cunoscut de asemenea punerea bazelor politicii externe americane avand la baza doua elemente principale: diplomatia oficiala si stabilirea de legaturi comerciale si de afaceri cu vechile puteri coloniale; in timp ce pe continentul American SUA a cautat sa impuna ca o putere regionala – o politica condusa dupa Doctrina Monroe (1822) care a pus bazele pentru interventia in sprijinul interesului national al SUA. Ultima, a fost o trasatura constanta a politicii Statelor Unite de atunci si pana in present. Deschiderile diplomatice si economice catre Japonia, au pavat drumul catre cresterea puterii Statelor Unite in Pacific. In Europa, interventia SUA 1917 s-a dovedit decisiva pentru Aliati si a semnalat transformarea SUA intr-o putere globala.
Condusa de o politica economica de piata libera si o dezvoltare inventiva si moderna in tehnologie si metode de productie - urmarind cresterea motorului industriei – SUA au devenit fara indoiala liderul economiei mondiale. SUA a intrat in cel de al doilea razboi mondial dupa atacul japonez al flotei americane de la Pearl Harbour, chiar daca neutralitatea ei anterioara a fost in mod decisiv favorabila Puterilor Aliate, in special Marea Britanie.
Inainte de sosirea lui Cristofor Columb in America de Nord in anul 1492, se credea ca locuitorii acestui continent se trageau din triburi nomade din Mongolia, care au traversat Marea Bering si au populat continentul
Primul val de europeni, majoritatea englezi, olandezi si francezi, au traversat Atlanticul in secolul al 17-lea si au colonizar partea de est a continentului. Restrictiile legate de drepturile politice si taxele disciplinare impuse de guvernul britanic asupra colonistilor americani, au condos la Razboiul de Independenta (1775–1783), a carui Declaratie de Independenta a fost semnata in 1776. Rezultatul acestui razboi s-a concretizat intr-o umilitoare infrangere pentru regele Angliei, George al III-lea. Multe alte tari s-au inspirat din Constitutia Americii nascuta din aceasta victorie. A urmat apoi o perioada de achizitii de la Franta si Spania, si anexarea de teritorii de la Mexic si ale indienilor.
In 1853, granitele Statelor Unite erau, exceptand Alaska si Hawaii, exact ca cele din zilele noastre. Activitatea economica in statele din sud era bazata pe plantatii agricole si era bazata pe sclavie. Incercarile Republicanilor cu inclinatii liberale, condusi de Abraham Lincoln, de a pune sfarsit sclaviei, s-au lovit de o opozitie inversunata. Alegerea lui Lincoln ca Presedinte in 1861 a condos la o criza politica in urma careia sapte state sudice (carora li s-au alatural mai tarziu altele) s-au retras din Uniune, rezultand Razboiul Civil American. Fortele Uniunii, mai puternice si mai bine echipate, au invins dupa patru ani de lupte. Dupa razboi, tara a intrat intr-un process de consolidare, construire a unei economii industriale si punerea bazelor unei vaste regiuni interioare a Americii cunoscuta sub numele de Midwest.
Mijlocul si sfarsitul secolului al 19-lea a cunoscut de asemenea punerea bazelor politicii externe americane avand la baza doua elemente principale: diplomatia oficiala si stabilirea de legaturi comerciale si de afaceri cu vechile puteri coloniale; in timp ce pe continentul American SUA a cautat sa impuna ca o putere regionala – o politica condusa dupa Doctrina Monroe (1822) care a pus bazele pentru interventia in sprijinul interesului national al SUA. Ultima, a fost o trasatura constanta a politicii Statelor Unite de atunci si pana in present. Deschiderile diplomatice si economice catre Japonia, au pavat drumul catre cresterea puterii Statelor Unite in Pacific. In Europa, interventia SUA 1917 s-a dovedit decisiva pentru Aliati si a semnalat transformarea SUA intr-o putere globala.
Condusa de o politica economica de piata libera si o dezvoltare inventiva si moderna in tehnologie si metode de productie - urmarind cresterea motorului industriei – SUA au devenit fara indoiala liderul economiei mondiale. SUA a intrat in cel de al doilea razboi mondial dupa atacul japonez al flotei americane de la Pearl Harbour, chiar daca neutralitatea ei anterioara a fost in mod decisiv favorabila Puterilor Aliate, in special Marea Britanie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu