Continentele Lumii

1.Asia

Asia este cel mai întins continent de pe Pământ şi, de asemenea, cel mai populat. Suprafaţa sa constituie 8,7% din suprafaţa totală a Terrei şi 29,8% din uscatul acesteia. Populaţia Asiei reprezintă mai mult de 60% din întreaga populaţie a Globului. Se poate considera ca fiind o subregiune a unui continent mai întins, Eurasia, situată la est de Munţii Urali, Canalul Suez, Marea Neagră şi Marea Caspică. Limitele acestui continent sunt Munţii Ural şi râul Ural la vest, Oceanul Arctic la nord, Oceanul Indian la sud, iar la est Marea Japoniei.

Clima

Datorită întinderii mari, poziţiei geografice şi altor factori, Asia sintetizează toate zonele de climă ale planetei. Principalii factori care determină şi influenţează clima Asiei sunt:

• localizarea şi întinderea continentului;
• influenţa Oceanului Arctic (prin temperaturi scăzute şi prezenţa banchizei);
• relieful relativ jos al părţii de nord a continentului (care facilitează îngheţarea solului);
• formarea alizeelor;
• influenţa curenţilor din Oceanul Pacific;

Interiorul regiunilor au latitudine mijlocie de deşert sau climat semi-arid, cu ierni aspre şi veri foarte calde. Precipitaţiile medii se situează sub 230 mm pe an. Marginile sudice şi vestice ale continentului sunt caracterizate de o atmosferă musonică care trece prin interiorul rece sudic şi estic al iernii. Deşi termenul de musonic este aplicat tuturor climatelor estice şi sudice ale Asiei, adevăratul termen de musonic este caracteristic numai părţii de subcontinent Indian şi Burma, în aceste zone precipitaţiile anuale depăşind 2000 mm anual.

Relief

Asia este continentul cu cele mai întinse şi mai înalte lanţuri muntoase ale Terrei. Pe continentul asiatic se poate pune în evidenţă o treaptă montană situată la altitudini mai mari de 3000 m. Aceasta cuprinde munţi foarte înalţi, precum Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun ş.a., şi un podiş înalt (Podişul Tibet, situat la 5000 m).

Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei: vârful Chomolungma (8848 m) din Munţii Himalaya şi vârful Chogori sau K2 (8610 m). Deşerturile sunt mai rare, dintre care cel mai mare este Deşertul Gobi.

În Asia se întind câmpii, precum cea a Gangelui, Indusului, Chinei de Est, şi tundre, precum tundra Siberiei.

Peninsulele sunt şi ele prezente: Arabia (cea mai întinsă din lume), India, Kamceatca (de origine vulcanică) şi Indochina.

Populatie

Asia este şi cel mai populat continent, această caracteristică fiind valabilă de-a lungul întregii istorii. Din cele circa 7 miliarde de locuitori ai planetei, 4 miliarde trăiesc în Asia, ceea ce reprezintă 60% (sau 3/5) din populaţia totală a Terrei.

În prezent, sporul natural al Asiei este aproape de 15‰, ceea ce înseamnă că în fiecare an se adaugă 15 locuitori la fiecare 1000 de locuitori. În realitate, în fiecare an, populaţia Asiei creşte cu 50 de milioane de locuitori.

Densitatea medie a populaţiei este de 89 locuitori/km².

Hidrografie

Relieful şi clima diferenţiază aspectele hidrografice ale Asiei. Apele curgătoare se îndreaptă, dar nu în totalitate, spre oceanul planetar, existând mai multe arii endoreice, cea mai importantă şi cea mai mare de pe Terra fiind în Asia Centrală, extinsă din zona Mării Caspice până dincolo de Munţii Tian-Şan. În această regiune, unele ape sunt adevărate fluvii: Amudaria (2540 km) şi Sârdaria (3019 km), altele având dimensiuni ceva mai reduse; unele se varsă în lacuri mari precum Aral şi Balhaş.

Marea Caspică

A doua regiune endoreică principală este cea a Podişului Iran unde cel mai important curs de apă este râul Helmand care se varsă în zona mlaştinilor Hamun. Există şi regiuni fără ape curgătoare (areice), cum este interiorul Peninsulei Arabia sau zona centrală a Deşertului Karakun (estul Mării Caspice).

Cea mai mare parte a teritoriului asiatic este străbătut de ape care se îndreaptă spre cele trei oceane învecinate, dar şi spre Marea Mediterană şi Marea Neagră. Spre Oceanul Arctic se îndreaptă marile fluvii siberiene: Obi (5410 Km), Enisei (4102 km) şi Lena (4400 km). Înspre Oceanul Pacific se îndreaptă fluviile Amur (4440 km), Huanghe (4845 km), Chang Jiang (6300 km), Xijiang (1800 km), fluviul Roşu (1140 km), Mekongul (4220 km) şi Menamul (1200 km). În Oceanul Indian se varsă Salweenul (3200 km), GangeleIndusul (3180 km). În Golful Arabo-Persic se varsă Tigrul (1850 km) şi Eufratul (2800 km). (2700 km) şi

Religie

Populaţia Asiei este multireligionară: în Asia de Nord (Federaţia Rusă) predomină creştinii ortodocşi şi populaţiile animiste (în Siberia). În Asia Centrală şi de Vest predomină religia islamică, dar există şi ţări în care predomină alte religii: iudaică (în Israel) şi ortodoxă (în Armenia şi Gruzia). În sudul Asiei predomină religia hindusă (India), iar în peninsula Indochina, cea budistă. În Asia de Est este predominantă religia taoistă (în China şi Coreea) şi cea şintoistă (Japonia)

Vegetatie

Asia cuprinde toate tipurile de vegetaţie datorită întinderii mari a continentului. În răspândirea vegetaţiei contribuie factori precum temperatura aerului, precipitaţiile, dispunerea marilor trepte şi unităţi de relief, curenţii oceanici etc.

Cele mai importante zone de vegetaţie sunt: tundra, pădurile de conifere, de foioase, pădure subtropicală, musonice, ecuatoriale (tropicale), stepele, deşerturile temperate şi tropicale şi savana.

2. Africa

Este al doilea continent ca mărime de pe Terra şi cel mai populat după Asia. În Africa se găseşte Nilul, cel mai lung fluviu din lume şi Sahara, cel mai mare deşert din lume. Cel mai înalt punct al continentului este Muntele Kilimanjaro din Tanzania (5.895 m), iar cel mai jos punct este lacul Assal situat în micuţa ţară Djibouti (156 m sub nivelul mării). Africa are o suprafaţă de 30,244,050 km² incluzând şi insulele adiacente, ocupă 20,3% din suprafaţa terestră a planetei. Cu peste 800 de milioane de locuitori în 54 de ţări, Africa este gazdă a unei şeptimi din populaţia totală de pe glob.
În Africa îşi are originea rasa umană, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia şi Kenya fiind descoperite acolo cele mai vechi schelete ale înaintaşilor oamenilor de azi.

Numele Africa a fost introdus în vocabularul vestic de către Romani, care foloseau denumirea Africa terra - "pământul Afri-lor" (plural, sau "Afer" singular) - pentru partea nordică a continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană în nordul Saharei.

Africa este un continent al contrastelor:

- al pădurii ecuatoriale, luxuriante şi de nepătruns, dar şi al întinselor pustiuri, în care nu întâlneşti, pe zeci şi sute de km pătraţi, nici un arbore şi în care nu cade, ani în şir, nici o picătura de ploaie;

- al unora dintre cele mai mari bogăţii de pe glob, dar şi a celor mai multe ţări sărace, cu un nivel de trai al populaţiei necorespunzător;

- continent care se înscrie în aria antropogenezei (cu cele mai vechi fosile cunoscute ale strămoşilor omului) şi unde au apărut câteva dintre cele mai vechi şi strălucite civilizaţii ale antichităţii (egipteană, nubiană, axumită, feniciană, ş.a.), dar şi ultimul care a devenit liber, cele mai multe ţări africane dobândindu-şi independenţa abia în ultimele decenii ale secolului al-XX-lea.

- continentul care a plătit cel mai scump tribut sclaviei, dar care în prezent are cea mai puternică forţă de regenerare, înregistrând cea mai ridicată pondere a tinerilor în totalul populaţiei.

Africa este singurul continent situat simetric faţă de Ecuator. După realizarea Canalului Suez, continentul african este înconjurat numai de ape. Ţărmurile continentului sunt puţin crestate măsurând circa 28000km.

Sever Pleniceanu a fost primul român care a ajuns în inima Africii şi unul dintre primii europeni care a ajuns în regiunea ecuatorială locuită de pigmei.

Clujeanul Andrei Mihalca (medic veterinar) a inceput in 2006 un proiect de vaccinare antirabica a cainilor in regiunile aride din Africa de Est, impreuna cu cehul David Modry.

Suprafaţă: 30.065.000 km²

Populaţie: 877.500.000

• Deşertul Sahara

Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel mai mare deşert din lume, cu aproximativ 9.065.000 km² suprafaţă totală. Topografia sa include zone pietroase, zone cu dune de nisip şi numeroase oceane de nisip. Are înălţimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la peste 3.350 m în munţii Ahaggar şi Tibesti. Sahara este împărţit în următoarele regiuni: deşertul libanez, deşertul nubian şi deşertul vestic din Egipt, chiar la vest de Nil. Deşertul este lipsit de aproape orice fel de precipitaţii, singurele zone izolate irigate de râurile subterane ce izvorăsc din Munţii Atlas fiind oazele. În est, apa Nilului face pământul fertil pe porţiuni restrânse.

• Deşertul Kalahari

Are o suprafaţă de circa 259.000 km²) acoperind mare parte din Botswana, regiunea de SV a Africii de Sud şi vestul Namibiei. Pe platoul deşertului se încrucişează şanţuri formate de râurile acum secate şi arbori piperniciţi. Aici se ridică şi câţiva munţi cu înălţimi reduse (Karas, Huns). În Africa de Sud, lângă graniţa cu Namibia se află Parcul Naţional Kalahari Gemsbok, unde trăiesc grupuri mari de animale sălbatice.

• Lacul Albert

Marile Lacuri ale Africii de Est, toate fiind situate in Marele Rift Estic. Bazinul hidrografic este de origine tectonica.

Lacul a fost botezat de exploratorul englez Samuel White Baker, cel care l-a descoperit in 1864, pe când cauta izvoarele Nilului, dându-i numele Albert in onoarea printului-consort al reginei Victoria. Numele reginei fusese dat deja celui mai mare lac african.

Lacul Albert este situat in Republica Democratica Congo (fosta Zair), la granita cu Uganda. Suprafata: 5347 km patrati. Lungime: 160 km. Latime: pina la 30 km. Adincime maxima: 51 m. Altitudine: 615 m. Volumul de apa: 280 km cubi. Temperatura apei la suprafata: 30 grade C. Clima: ecuatoriala. Temperatura medie multianuala: 26 grade C. Cantitatea multianuala de precipitatii: 940 mm.

Cei mai mari afluenti ai lacului: Semliki (care izvoraste din Lacul Edward, situat la sud de Lacul Albert), Nkusi (isi aduna apele de pe teritoriul Ugandei) si Nilul Victoria (ce izvoraste in Lacul Victoria).

Din Lacul Albert izvoraste Nilul Albert, ce se varsa apoi in Nilul Alb. Nilul Alb primeste din Podisul Etiopiei Nilul Albastru, formind Nilul, cel mai lung fluviu al planetei.

Lacul Albert ofera conditii optime de viata unei faune bogate, redusa simtitor in ultimele decenii printr-un braconaj nesabuit.

• Lacul Ciad

Situat in centrul Depresiunii Ciad, un bazin vast din centrul Africii, in locul in care se intilnesc granitele a 4 state: Ciad, Camerun, Nigeria si Niger.

Suprafata: in medie 1500 km patrati, variind in functie de cantitatea de precipitatii. Nivelul apelor este mai ridicat in decembrie si ianuarie si mai scazut in iulie. Lacul pierde o mare parte din apa prin infiltratie in sol si prin evaporare sub soarele african fierbinte. In ultimele decenii, datorita incalzirii globale a climei, volumul de apa al Lacului Ciad a scazut. Lacul si-a redus atit suprafata cit si adincimea. In prezent, adincimea medie este de 4 m, iar cea maxima este de 10 m. In nord-vest adincimea medie este de numai 1 m, iar in sud, de 6 m. Apa Lacului Ciad provine in proportie de 90% din riul Chari si doar in proportie de 10% direct din precipitatii.

Lacul Ciad de azi este un rest al unei mari interioare africane care ocupa in urma cu 6000 de ani o suprafata de 400.000 km patrati.

Lacul este al 4-lea rezervor de apa dulce ca marime din Africa dupa lacurile Victoria, Tanganika si Malawi. In jurul lacului si pe numeroasele insule din partea sa estica traiesc 7 milioane de oameni din triburi cu stiluri de viata si culturi diferite si o fauna bogata: pasari diverse, hipopotami, crocodili, elefanti.

Clima: tropical-uscata. Temperatura apei: intre 17 si 32 de grade. Cantitatea de precipitatii medie multianuala este de 200-400 mm, descrescind spre nord.

3.America De Nord

America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în exclusivitate în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic,la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul Arctic şi la sud de Marea Caraibelor si de America de Sud. America de Nord are o suprafaţă de 24.709.000 km² ce reprezintă aproximativ 4,8% din suprafaţa Terrei sau 16,5% din uscat.Populaţia continentului a fost estimată în iulie 2008 la aproape 529 de milioane de oameni.Este al treilea continent ca suprafaţă, după Asia şi Africa şi al patrulea ca populaţie după Asia, Africa şi Europa.

Dacă se consideră continentul american ca un întreg, cuprinzând atât America de Nord şi Centrală (în emisfera nordică a planetei nostre), şi, respectiv America de Sud (care este situată în emisfera sudică a Terrei), atunci America are o suprafaţă totală de peste 42.000.000 km², care este foarte apropriată de a Asiei. Ambele Americi sunt situate în emisfera vestică a planetei noastre.

4.America de Sud

America de Sud este un continent traversat de ecuator, cu majoritatea suprafeţei în emisfera sudică. America de Sud este situată între Oceanul Pacific şi Oceanul Atlantic. Este legată, geologic vorbind, de America de Nord prin Istmul Panama, relativ de puţin timp. Anzii Cordilieri, fiind un lanţ muntos activ, se desfăşoară pe întreaga lungime a continentului, în vest; suprafeţele din estul Anzilor sunt acoperite de păduri tropicale şi formează vastul bazin al râului Amazon. In partea centrală a continentului situat la est de Anzii Cordilieri se află pampasul.

America de Sud se află pe locul patru în lume în ceea ce priveşte suprafaţa, după Asia, Africa şi America de Nord. În ceea ce priveşte populaţia, se află pe locul cinci, după Asia, Africa, Europa şi America de Nord.

5.Australia

Australia, sau oficial Commonwealth of Australia, este singura ţară ce ocupă un întreg continent, fiind cea mai vastă din Australasia/Oceania. Ca suprafaţă, în clasamentul mondial Australia, ocupă locul şase. Pe lângă teritoriul continental, Australia cuprinde mai multe insule, dintre care cea mai mare este insula stat Tasmania. Australia este o federaţie şi o monarhie constituţională parlamentară

Australia este a sasea ţară din lume ca mărime şi cel mai mic continent. Este, de asemenea, cea mai joasă şi mai plată întindere de uscat şi continentul cel mai secetos. Conţine mai mult deşert decât orice alt continent: două treimi din suprafaţă este aridă sau semiaridă. Are o linie de coastă foarte scurtă pentru o suprafaţă atât de mare: în afara Golfului Carpentaria şi a marelui Golf Australian, sunt foarte puţine golfuri de-a lungul totalului de 19.000 km de linie de coastă. Continentului îi lipsesc în mod evident formele de relief: nu există râuri mari, iar munţii sunt joşi. Cel mai înalt varf australian, Varful Koscinsko din Alpii Australieni de la graniţa dintre New South Wales şi Victoria are o înălţime de numai 2.228 m, mai puţin de jumătate din înălţimea Mont Blanc-ului.

Continentul poate fi împărţit în trei regiuni principale: Scutul Australiei de Vest, Platoul Estic şi Marele Bazin Artezian. Scutul este un podiş care se suprapune în mare parte cu statul Australiei de Vest, format în principal de aflorimente de roci precambriene vechi de 5.703.000 milioane de ani. Cele mai remarcabile dintre aceste aflorimente sunt Peninsula Arnhem şi Podisul Kimberly din nord-vest. Platoul Estic este o regiune muntoasă cu o lăţime de aproximativ 500 km, care formează Munţii Marii Cumpene de Ape. Vârfurile cele mai înalte au o altitudine de numai 1.500 m. Munţii New England şi Munţii Albastrii din sud au înălţimi între 900-1.500 m.

Între Scutul Vestic şi Platoul Estic sunt trei bazine interioare - Bazinul Murray, Bazinul Carpentaria, Bazinul Eyre. Acestea se numesc împreună Marele Bazin Artezian, care are în cea mai mare parte mai puţin de 300 m peste nivelul mării. În nord, partea mai mare a Bazinului Carpentaria este inundată de Golful Carpentaria. Bazinul Eyre conţine Lacul Eyre, care la 15 m sub nivelul mării este cel mai jos din Australia. Intersectarea Deşertului Simpson cu aceste bazine interioare estompează distincţiile fizice dintre aceste regiuni.

În Australia activitatea vulcanică a încetat doar în ultimele milioane de ani şi există multă activitate seismică în Platoul Estic şi Vestic. Cealaltă caracteristică geografică importantă a Australiei este marea din dreptul coastei tropicale a Queensland-ului. Marea Barieră de Corali, cel mai mare recif coralier din lume, are o lungime de peste 2.000 km şi este clar vizibilă din cosmos




6.Europa

Europa este, convenţional, unul dintre cele şapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munţilor Ural, râul Ural şi Marea Caspică la est, şi de Munţii Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră şi la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuşi, graniţele Europei — un concept ce datează încă din antichitate — sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferenţele de ordin cultural şi politic sau cele de ordin fizico-geografic.

După suprafaţă, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătraţi sau 2% din suprafaţa Pământului şi 6,8% din suprafaţa terestră. Din cele aproximativ 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât ca suprafaţă, cât şi ca populaţie), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Europa este al treilea cel mai populat continent după Asia şi Africa, cu o populaţie de 731 de milioane de locuitori, reprezentând 11% din populaţia lumii; totuşi, potrivit estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în 2050.

Europa de Vest este locul de naştere al culturii vestice. Naţiunile europene au jucat, începând din secolul al XVI-lea încoace, un rol predominant în politica mondială, în special după începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea şi al XX-lea, ţările europene au controlat Americile, cea mai mare parte din Africa, Australia, şi porţiuni întinse din Asia. Schimbările demografice şi cele două războaie mondiale au condus la declinul dominaţiei europene în politica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele Unite şi Uniunea Sovietică îşi sporeau influenţa. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a lungul Cortinei de Fier între NATO, în partea de vest, şi Pactul de la Varşovia, în est. Integrarea europeană a condus la fondarea Consiliului Europei şi Uniunii Europene în Europa de Vest, amândouă extinzându-şi graniţele spre est, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991.