India

India, oficial Republica India, este o ţară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în ierarhia ţărilor după suprafaţă, pe locul doi după numărul locuitorilor şi este statul democratic cu cei mai mulţi locuitori. India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km^[2] şi graniţe cu Pakistan^[notă] la vest, Nepal, Republica Populară Chineză şi Bhutan la nord-est, şi Bangladeş şi Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este adiacentă cu naţiunile insulare Sri Lanka, Maldive şi Indonezia.

Cămin al civilizaţiei hinduse a văii, centrul a importante drumuri comerciale şi vaste imperii, India a jucat un rol major în istoria umanităţii. Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul şi Jainismul îşi au originea în India, în timp ce Islamismul şi Creştinismul se bucură de o bogată tradiţie aici. Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India şi-a câştigat independenţa în 1947 ca naţiune unificată după o un efort susţinut depus în această direcţie. Atât populaţia ţării, cât şi flora şi fauna, aspectul geografic şi sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este ţara de origine a piperului

Istorie

Vestigiile din epoca de piatră cu picturi ale lui Bhimbetka in Madhya Pradesh sunt cele mai vechi mărturii de existenţă a vieţii umane în India. Primele comunităţi permanente cunoscute au apărut acum 9000 de ani şi s-au dezvoltat gradual formând civilizaţia din valea Indusului, care a apărut în jur de 3300 î.C. Apoi perioada vedică a pus bazele Hinduismului şi ale altor aspecte culturale, care caracterizează societatea indiană din jurul anului 500 î.C. Începând cu 550 î.C. s-au dezvoltat şi alte forme de comunităţi, care au dat naştere la diferite regate şi republici independente cunoscute sub numele de Mahajanapadas. Cel mai important dintre acestea a fost regatul Magadha, care a dominat peste vaste regiuni orientale.

În secolul 3 î.Hr., cea mai mare parte din Asia meridională, a fost unită sub dominaţia imperiului maur al suveranului Chandragupta Maurya. Acest vast imperiu, primul care a unificat aproape întregul subcontinent, a înflorit sub domnia imperatorului Aśoka, una dintre figurile cele mai proeminente din istoria antică a Indiei. Această vastă unificare a fost continuată doar după multe secole de la căderea imperiului maur, de un alt mare imperiu, Imperiul Gupta, în sec 3 î.Hr., într-o perioadă definită ca „vârsta de aur a Indiei Antice“. După căderea imperiului Gupta, regii care au urmat au sprijinit formarea unor noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naştere noi imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala, Pallava, Pandya, şi Chola. În epoca marilor imperii din antichitate, ştiinţa, ingineria, arta, literatura, astronomia şi filozofia au înflorit sub conducerea diferiţilor regi şi împăraţi.

După marile invazii provenite din Asia centrală, în sec X şi XII, mare parte din India de nord a trecut sub dominaţia sultanului din Delhi, primul şi cel mai vast imperiu mongol de apoi. Împăraţii mongoli şi-au extins treptat regatele până când au ocupat cea mai mare parte din subcontinent. Cu toate acestea diverşi regi indigeni au rezistat în partea de sud acestor cuceriri, de exemplu Imperiul Vijayanagara. Între secolele XVII-XVIII supremaţia imperiului mongol s-a diminuat, iar imperiul Maratha a devenit puterea dominantă. Din secolul al XVI- lea unele ţări europene, printre care Portugalia, Olanda, Franţa şi Regatul Unit au început să facă schimburi comerciale cu aceste zone, dar când au văzut dezbinarea între diferiţi regi au profitat şi şi-au impus coloniile lor în aceste zone. În 1856 cea mai mare parte din India era sub controlul Companiei Engleze a Indiei Orientale. Un an mai târziu o revoltă cunoscută sub numele de Primul război de independenţă indiană, a pus serios în pericol domeniul comunităţii britanice, dar în final revolta a fost înăbuşită. În consecinţă, India a trecut sub Directa Guvernare a Coroanei Britanice drept colonie a Imperiului Britanic.

În prima jumătate a secolului XX a fost lansată o luptă de independenţă la nivel naţional de către Congresul Naţional Indian şi alte organizaţii politice. În anii 20 şi 30 cu mişcarea condusă de Mahatma Gandhi, milioane de persoane au participat la o campanie de neascultare civilă de masă. În 15 august 1947, India a obţinut independenţa în faţa Marii Britanii, dar a fost divizată în două teritorii independente, un domeniu al Indiei şi un domeniu al Pakistanului, conform legii musulmane. Trei ani mai târziu, în 26 ianuarie 1950, India a devenit republică şi a intrat în vigoare o nouă constituţie.

După independenţă au apărut diverse religii şi caste în diverse părţi ale ţării, care însă au făcut faţă diferitelor obstacole create de toleranţă şi reformele constituţionale.

Terorismul în India constituie o importantă problemă de siguranţă, mai ales în regiunea Jammu şi Caşmir în nord-estul Indiei, iar mai recent chiar şi în marile oraşe cum sunt Delhi şi Mumbai. Atacul din 2001 la Parlamentul Indian rămâne cel mai grav. India e membru fondator al mişcării Ţărilor Non-Alineate şi al Naţiunilor Unite. În 1974 India a condus un test nuclear subteran, şi apoi alte 5 teste în 1998, ceea ce a făcut ca India să fie recunoscută ca putere atomică. Începând cu 1991, importante reforme economice, au făcut din India una din ţările cu rata de creştere economică printre cele mai mari din lume, fapt care a contribuit, atât la nivel regional cât şi global, la creşterea nivelului de trai.

Geografie

Relief India peninsulară este formată dintr-un podiş vechi, Podişul Deccan, care este semideşert şi mărginită de Gaţii de Vest şi Gaţii de Est, sub 2.000 de metri (aceştia având aspectul de munţi). Un alt podiş important este Podişul Thar (deşert). Tot în India se află Munţii Himalaya (peste 8.000 de metri). Câmpii: Câmpia Indo-Gangetică. India continentală se situează sub sistemul himalayan.

Clima

Este predominant tropical-musonică.

Hidrografia

Cuprinde sistemul Brahmaputra-lulu. Reţeaua hidrografică este influenţată de cele trei mari unităţi de relief şi climă. Principalele fluvii sunt Gange şi afluentul său, Brahmaputra. Ambele cu izvoarele în Himalaya, se varsă în Golful Bengal printr-o imensă deltă comună. Au debite bogate, sunt navigabile şi favorizează irigaţiile. Râurile din Podişul Dekkan sunt mai scurte (cel mai lung fiind Godavari care nu depăşeşte 1500 km) şi au debite variabile.

Economie

Sectorul industrial este foarte diversificat şi include atât industria grea, cât şi fabricarea unor produse de înaltă tehnologie. Principala regiune industrială se află în est, cu zăcăminte de cărbuni, minereu de fier şi centre sidelurgice, centre industriale diverse; tot aici se află centrul industrial şi urban Calcutta. Alte concentrări industriale sunt localizate la Mumbai, Bangalore, Madras, Delhi.

La nivel mondial, India este un important producător de cărbuni, minereu de fier, bauxită, diamante şi sare. Este în creştere producţia de petrol şi gaze naturale. Industria prelucrătoare plasează India printre primele unsprezece ţări ale lumii ca valoare a producţiei. Predomină încă ramurile tradiţionale: textilă (îndeosebi prelucrarea bumbacului; locul 2 pe glob) şi alimentară (este cel mai mare producător mondial de zahăr şi unt). S-a afirmat puternic industria constructoare de maşini, care produce o gama variată: de la tractoare, locomotive şi vapoare până la sateliţi artificiali, India fiind una dintre puţinele ţări care au dezvoltat industria cosmică. India are şi o puternică industrie cinematografică. Ocupă locul 2 pe glob în domeniu, după S.U.A., oraşul Mumbai fiind supranumit „Hollywood-ul Indiei”.

Agricultura este de mare randament, fiind principala ocupaţie a populaţiei. La unele produse agricole ocupă poziţii foarte bune, cum ar fi vorba de grâu, orez şi zahăr(locul 2 la fiecare pe glob), bumbac(locul 3), minereu de fier şi soia(locul 5). În privinţa producţiei de ceai, ocupă 1 loc pe glob. Are, totodată, cel mai mare efectiv de bovine.

 

Inima

Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică. Are un rol vital în circulaţia sângelui şi implicit în menţinerea vieţii.

Evoluţia inimii

Nevertebrate

Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc acest rol.

Multe nevertebrate, precum bivalvele, au un sistem circulator deschis, unde sângele circulă liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavităţi specializate, de unde este îndreptat către inimă şi reeliberat în organism

Vertebrate

Inimile peştilor sunt bicamerale: un atriu şi un ventricul. La peşti, sistemul este format dintr-un singur circuit. Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la inimă. Inima este unicul muşchi care se contractă ritmic, pe tot parcursul vietii.

Amfibienii şi reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni şi cel neoxigenat din organism intră prin atrii separate, şi este trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător - aorta pentru cel oxigenat şi artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală este esenţială pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permiţând astfel animalului o rată metabolică mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.

Crocodilii, păsările şi mamiferele deţin inimi cu patru camere complet separate. Există astfel două „pompe”, una pentru atrii şi una pentru ventricule. Se consideră că inima tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea a mamiferelor.

Structura

Inima este un organ musculos ai cărui pereţi au trei părţi:

• miocardul,
• endocardul,
• epicardul.

Inima omului, de altfel ca şi inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept şi stâng, şi ventricul dreptstâng. şi

Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se regenerează in proporţie de ca. 50% pe parcursul vieţii. La 25 de ani inima se regenerează in proporţie de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%.

Inima omului

Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 - 12 cm, şi poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei si 275 la bărbaţi. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinându-se de diafragmă.

Afectiuni ale inimii

Anevrismul cerebral

Un anevrism cerebral este o umflatura sau un balon care se formeaza intr-un vas de sange din creier. Forma unui anevrism este asemanatoare cu a unei boabe care se prinde de tulpina creirului.

Angina pectorala

Durerea in piept este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii chema serviciul de ambulanta. Angina poate fi descrisa ca un disconfort, greutate, presiune, arsura, apasare sau senzatie de durere care uneori poate fi confundata cu indigestia.

 

Ateroscleroza

Arterele sunt vase de sange care transporta oxigenul si substantele nutritive de la inima spre restul corpului. Arterele sanatoase sunt flexibile, puternice si elastice. Peretele interior este neted astfel ca sangele poate sa curga fara restrictii. Dar, in timp, prea multa tensiune in artere poate face peretii rigizi si grosi, restrictionand uneori fluxul de sange spre organe si spre tesuturi. Acest proces se numeste arteroscleroza sau “intarirea arterelor”.

 

Boala arterelor coronare

Arterele coronare sunt vasele de sange care transporta sangele spre muschiul inimii. Ateroscleroza coronara este ateroscleroza arterelor coronare. Ateroscleroza apare atunci cand arterele sunt infundate si ingustate, restrangand fluxul de sange spre inima. Fara sangele necesar, inima este lipsita de oxigen si de substantele vitale de care are nevoie ca sa functioneze in conditii bune. Daca inima nu are destul sange ca sa functioneze corect, se poate declansa angina sau atacul de cord. Problema este ca multe persoane care au acest fel de boala de inima nu constientizeaza acest lucru.

 

Coarctatia de aorta

Coarctatia de aorta - sau coarctatia aortica – reprezinta o ingustare a aortei, vas de sange mare care pompeaza sangele in organism si ofera sange bogat in oxigen corpului. Cand se produce aceasta afectiune inima pompeaza mai greu sangele prin partea ingustata a aortei.

 

Defecte congenitale cardiace

Congenital inseamna ca persoana s-a nascut cu acea boala.
Defectele congenitale ale inimii sunt anomalii in structura inimii care sunt prezente la nastere. Aproximativ 8 din fiecare 1000 de nou-nascuti au defecte congenitale ale inimii de la usoare pana la severe.

 

Dementa

Dementa nu este o boala ci un grup de simptome care afecteaza abilitatile intelectuale si sociale destul de sever incat sa interfereze cu activitatile de zi cu zi. Ea este cauzata de afectiuni ale creierului sau modificari in functionarea acestuia. In functie de cauza care determina dementa exista mai multe tipuri insa boala Alzheimer este cea mai intalnita.

 

Fibrilatia atriala

Fibrilatia atriala (FA) este cea mai comuna tulburare de ritm a inimii.Inima se contracta (bate) si pompeaza sange cu regularitate, de exemplu, la o frecventa de 60 batai pe minut exista o bataie la fiecare secunda. Inima poate batea mai repede sau mai incet, cu un interval mai scurt sau mai lung intre batai dar intervalul dintre batai este constant pe o anumita perioada de timp. Acest ritm regulat apare ca un rezultat al descarcarilor electrice regulate care circula prin inima si produc contractia muschiului inimii. In fibrilatia atriala, atriile inceteaza sa bata regulat. In schimb, ele tremura (fibrileaza) intr-un mod dezorganizat. In FA, descarcarile electrice sunt neregulate si rapide si, drept rezultat, inima bate in mod neregulat si de obicei rapid. O inima cu fibrilatie poate sa nu pompeze tot atat de mult sange ca si o inima normala.

 

 

Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea este definita ca o crestere a presiunii sangelui peste limita normala si care poate cauza afectiuni ale inimii, creierului, rinichilor si ochilor. Tensiunea crescuta a sangelui (HT) este numita ucigasul tacut deoarece o poti avea ani la rand fara a fi constient de ea. Cu alte cuvinte boala poate evolua fara simptome –in liniste - ca in final sa dezvolte unul sau mai multe potentiale complicatii severe sau fatale cum ar fi infarctul sau atacul cerebral. Dar inainte de a intelege HT trebuie inteles modul in care functioneaza tensiunea sangelui.

 

Prolapsul de valva mitrala

Prolapsul de valva mitrala apare atunci cand valva dintre camera superioara stanga (atriul stang) si camera inferioara stanga (ventriculul stang) nu se inchide in mod corespunzator. In cazul in care se produce prolapsul sangele urca inapoi in atriu. Aceasta afectiune, uneori, duce la scurgeri de sange inapoi in atriul stang, o boala numita regurgitare de valva mitrala.
La majoritatea oamenilor, prolapsul de valva mitrala nu pune in pericol viata si nu necesita tratament, cu toate acestea exista si cazuri care necesita tratament.

 

Varicele

Varicele sunt vene mari, rasucite ca niste sfori si pot cauza durere, umflaturi sau mancarimi. Ele sunt forme extreme de telangiectazii. Cuvantul varicoza vine din latinescul varix, care inseamna rasucit. Varicele apar de cele mai multe ori pe picioare, cu toate ca pot aparea si in alta parte. ( De exemplu, hemoroizii sunt varice pe zona rectala ). Telangiectziile sunt similare varicelor, dar sunt mai mici. Ele sunt deseori rosii sau albastre si sunt mai aproape de suprafata pielii decat varicele. Pot aparea ca ramurile de copac sau panza de paianjen, cu liniile scurte, intretaiate. Telangiectaziile pot fi gasite pe picioare si fata. Aceastea poate acoperi fie o zona foarte mica sau foarte mare a pielii. Pentru a intelege ce se intampla se studiem putin ce fac venele.

 

Statiuni Balneare

Baile Felix

 

Baile Felix este o statiune balneo-climaterica în judetul Bihor, Transilvania, România. Localitatea este administrata ca parte din comuna Sânmartin.
Baile Felix sunt foarte aproape de municipiul Oradea, situate la sudul acestuia. Este cea mai mare statiune balneara cu regim permanent din România, aflata la 8 km de Oradea, se situeaza pe locul doi ca numar de locuri de cazare din România, dupa litoralul Marii Negre.
Facilitatile existente aceasta statiune permite tratarea cu succes a reumatismului si afectiunilor neurologice, ginecologice, iar bazele medicale dispun de instalatii pentru proceduri ca electroterapia, hidroterapia, aerosoli, masaje, împachetari cu parafina si alte operatiuni specifice tratamentelor balneare.
Statiunea Baile Felix permite si efectuarea unui turism de relaxare.

La ora actuala Baile Felix este cea mai mare statiune cu functionare permanenta din România. Se afla doar la 8 km de Oradea. Temperatura apelor termale este între 20-49 grade. Datorita continutului ridicat de saruri minerale medicii internisti recomanda pacientilor tratamentele sau curele cu ape din bai. Baile Felix prin reteaua de hoteluri ofera 7000 de locuri de cazare, bazine de înot, stranduri în aer liber sau acoperite si aer curat.

Obiective turistice
- Strandul cu valuri din Baile 1 Mai (cel mai vechi din România- aprox. 107 ani).
- Strandul cu apa termala Apolo (1900).
- Lacul cu nuferi din Baile 1 Mai, rezervatie naturala care ocroteste 3 specii naturale protejate: Nymphaea Lotus Thermalis ’ (varietate unica în Europa, relicva a erei tertiare), pestele „Rosioara lui Racovita” (specie endemica, denumita dupa naturalistul român Emil Racovita) si melcul Melanopsis Parreyssi (supravietuitor al erei glaciare).
- Fenomenul carstic de pe Dealul Somleului, Avenul de la Betfia sau Avenul “Huda Bradii” (impropriu numit de localnici “Craterul de la Betfia” are o adâncime de 86 de metri, putul sau având o cadere aproape verticala de 54 metri).
- Strandul Venus din Baile 1 Mai.
- Rezervatia de nuferi din Baile Felix 
Climatul cu ierni blânde si veri moderate favorizeaza existenta unei paduri de foioase întinse, care da celor doua statiuni o atmosfera ideala în orice anotimp, facându-le propice pentru relaxare si tratament, astfel încât ploaia sau frigul iernii nu reprezinta o piedica pentru o baie cu apa geo-termala în aer liber. În Baile 1 Mai exista si cel mai vechi bazin cu valuri din România.

Buzias

 

Prin potentialul sau balneoclimateric orasul Buzias se înscrie printre cele mai înzestrate statiuni din tara, prin valentele terapeutice deosebite ale apelor minerale si bioxidului de carbon natural, a bioclimei sedativ-indiferente deosebit de favorabila sanatatii datorita complexului de factori climaterici cu actiune biologico-terapeutica (asa-numitul climat de crutare). Concentratia de aeroioni negativi existenti mai ales în zona parcului statiunii este una dintre cele mai mari din tara.

Specificul medical al statiunii balneoclimaterice Buzias este de tratament al bolilor cardiovasculare – în principal, si al bolilor sistemului osos, renal, hepatic – în secundar. Se asigura proceduri complexe de tratament balnear, potentialul fiind de aproximativ 3000 de proceduri pe zi (bai cu apa minerala, mofete, fizioterapie, fitoterapie, acupunctura, gimnastica medicala, bai de soare, cura de teren etc.). Deasemenea exista un strand cu apa minerala.

Pentru turismul de recreere se pot dezvolta activitati specifice agroturismului ( atât în Buzias cât si in satele Bacova si Silagiu ), oferind turistilor trasee de drumetie în padure, în Dealul Silagiului ( la podgorie ), cules de plante medicinale din flora spontana, contact direct cu traditiile folclorice locale ( exista doua manifestari traditionale – ruga si kerwei-ul si o preocupare intensiva pentru recuperarea traditiei folclorice în cadrul Case de Cultura).

Calimanesti Caciulata

 

Legenda spune ca un cioban se spovedeste calugarilor manastirii Cozia spunându-le ca el s-a vindecat de "metehnele trupului" scaldându-se într-un lac din "câmpul lui Caliman". Crede ca acest lac are "puteri ceresti din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile ranite s-au vindecat". Calugarii au verificat marturia ciobanului si au gasit chiar în jurul manastirii izvoare de unde "cura piatra pucioasa". Mesteri în a vindeca diferite "metehne ale trupului" construiesc pe lânga manastire o "bolnita" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin sa se trateze.

Frumusetea locurilor este aceea care-i determina pe marii potentati ai începutului de secol XX sa-si construiasca splendide vile în stil elvetian, un sanatoriu si cazinouri (cladirea actualei biblioteci si unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacantelor într-un peisaj încântator a Vaii Oltului, plina de verdeata si de aerul curat al muntilor.

În anul 1912, pe insula Ostrov, unica insula a râului Olt locuibila, de fapt unica insula a unui râu interior din România , în cadrul mirific al unei paduri seculare de brad se construieste un cazinou în partea de sud la locul numit la Vâltoare. În acest loc de-a lungul timpului au avut loc întreceri sportive ale înotatorilor locali. Deasemeni a fost amenajata o popicarie si o scena, locul prezentarii unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturistii nu numai prin prezenta cazinoului, padurii seculare si susurului cristalin al apelor batrânului Alutus. Insula a fost si este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab.

Baile Herculane

 

Statiune balneoclimaterica de interes general, permanenta, situata la distanta de 19 km de orasul Orsova. Altitudine 150-160 m. Statiune milenara mentionata sub denumirea "Ad aquas Herculi sacras ad Median" Factori naturali: climat de depresiune intramontana, cu influente submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale si hipertermale(38-60 grade Celsius), slab radioactive, hipotone, cu diferite compozitii chimice:sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;

Posibilitati de tratament: aerohelioterapie, bai termale, în bazin descoperit, bai termale sulfuroase si sarate,în vane si bazine acoperite; buvete pentru cura interna cu ape minerale, instalatii de hidrotermoterapie (si sauna), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cura de teren.

Localizare
Situata pe Valea Cernei, la 5 km de principala artera rutiera ce leaga vestul tarii de Bucuresti - D.N. 6 (E70) si calea ferata internationala Bucuresti - Timisoara - Moravita, statiunea este accesibila si pe calea fluviala a Dunarii, fie dinspre est: Sulina - Galati - Drobeta Turnu Severin - Orsova, fie dinspre vest: Viena - Budapesta - Belgrad - Orsova. Aeroporturile cele mai apropiate se afla la Caransebes si Timisoara (aeroport international).

Sovata

 

Statiune cu sezon permanent, Sovata a fost mentionata pentru prima data ca loc tamaduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine statiune balneara. Este înconjurata de dealurile Cireselu (912 m), Capela (720 m), Bechis (1.079 m), Dealul Mic si Muntele de Sare, fiind acoperita cu paduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi si mesteceni.

Statiunea are o clima subalpina, cu veri racoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5°C) si ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5°C). Temperatura medie anuala este de 7,6°C, iar media anuala a precipitatiilor este de 750 mm.

Renumele Sovatei se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Alunis (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Rosu, Mierlei si Serpilor, cu ape clorurate (cu concentratie mare - de la 40 la 250 gr/litru) si sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variaza în functie de acumularea caldurii solare în apa sarata, apa calda fiind protejata de un strat de apa proaspata provenita din râulete, care nu se amesteca cu apa sarata, ci se mentine la suprafata, actionînd ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime), cel mai mare lac heliotermal, sa varieze între 10-20°C la suprafata, 30-40°C la adâncimea de 1 m si 40-60°C la adâncimea de 1,5 m.

Statiunea este indicata pentru tratamentul bolilor ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica, sterilitate) dar si pentru afectiuni degenerative, inflamatorii si reumatismale (spondiloza cervicala, dorsala si lombara, artroza, poliartroza, dureri articulare, tendinite, tendimiozita, poliartrita scapulohumerala), stari posttraumatismale (dupa operatii vindecate la articulatii, muschi, oase, dupa luxatii si entorse), pentru boli ale sistemului nervos periferic (pareze usoare, sechele ale poliomielitei, polinevrite), tulburari endocrine (hipotiroidie, urmare unui tratament endocrinologic), boli cardiovasculare (ulceratii, acrocianoza).

Baile Tusnad

 

În cheile Oltului, la o altitudine de 650m, la poalele muntilor acoperiti cu brazi se afla Orasul Baile Tusnad. Localitatea situata în partea sudica a Depresiunii Ciucului, între muntii Harghita si Bodoc, este cea mai mica statiune balneara din tara, fiind cunoscuta pâna astazi ca “Mica Elvetie”.

Statiunea cu diverse izvoare de ape minerale, mezotermale si mofete este recomandat pentru tratamentul bolilor cardio vasculare, urinare si a sistemului nervos. Exista 44 izvoare naturale si foraje din care în prezent sunt utilizate 6 izvoare naturale, din care patru (Izv. Stanescu, Apor, Ileana si Mikes) pentru cura externa. Prin cura interna se pot trata afectiuni digestive, gastrite hipoacide, precum si hepato-colecistite cronice, boli metabolice si neuro endocrine. Prin cura externa baile sunt recomandate în afectiuni cardiovasculare, tulburari circulare, reumatice si nevroza astenica sau de suprasolicitare, bolile ale aparatului locomotor.

Statiunea dispune de baza de tratament, unde se efectueaza bai carbogazoase calde, aplicatii cu parafina, hidroterapii si fizioterapii, gimnastica medicala, electroterapie. Complexul este dotat cu 40 de vane si poate cura 800 de pacienti pe zi. Bazinul în aer liber este alimentat de apele Izvorului Bailor.

Vatra Dornei

 

Statiunea Vatra Dornei detine o bogata traditie în tratarea unor boli cu ajutorul apelor minerale. Apele minerale din statiune cât si cele din Bazinul Dornelor constituie "materia prima" pentru mii de proceduri care se efectueaza în modernele baze de tratament.

Factori naturali:

Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice si feruginoase

Mofete naturale de sonda cu mare puritate si concentratie de CO2 

Namolul de turba din Tinovul Mare Poiana Stampei caracterizat ca turba oligotrofa slab mineralizata, bine descompusa cu continut mare de coloizi organici si acizi humici 

Ape minerale sulfuroase din zona Iacobeni 

Paraul Rece

 
Paraul Rece este o localitate in judetul Brasov, Transilvania, Romania. Statiune climaterica de interes general, situata la 960 m altitudine, Paraul Rece este pozitionata la confluenta dintre Rasnoava si Paraul Mic, fiind localitate componenta a orasului Predeal. Statiunea Paraul Rece este legata de Predeal printr-o sosea modernizata, lunga de 8 km. Este localitate componenta a orasului Predeal, numita si "statiunea elevilor si studentilor". Beneficiind de un cadru natural pitoresc, statiunea este excelenta, in anotimpul rece, pentru schi, dispunand de aer curat, soare si lumina in tot timpul anului. 
Exista multe oportunitati de explorare a zonei si organizare de excursii si drumetii in orice sezon. Posibile destinatii sunt: Sinaia, Castelul Peles, Cota 1400, Rasnov , Poiana Brasov, Brasov, Prejmer, Harman, Sighisoara, Fagaras, Bran, Moeciu, Fundata, Pestera, Cabana Trei Brazi este la ½ ora de mers cu piciorul, iar Poiana Brasov se afla la 5 ore de mers (traseu foarte greu).

Techirghiol

 

Oras aflat in extremitatea de sud-est a Romaniei (jud. Constanta), situat pe malul lacului Techirghiol (12 km patrati, adancime de 10-15 m), la 16 km de orasul Constanta, aproape de Marea Neagra (3 km) . Are o populatie de peste 7.000 locuitori. Orasul este faimos prin lacul cu acelasi nume, Sanatoriul Balnear si Manastirea Sfanta Maria.

Lacul Techirghiol este renumit pentru apa sa sarata (grad de mineralizare: 86gr/litru) si pentru namolul sapropelic cu efecte extraordinare in tratamentul bolilor reumatismale degenerative (spondiloza cervicala, lombara si dorsala, coxartroza, gonartroza, artroza mainilor si picioarelor, lumbago cronic), al bolilor reumatismale inflamatorii (dureri ale articulatiilor survenite dupa un reumatism articular acut sau dupa infectii , spondilita reumatoida, poliartrita reumatoida), al bolilor reumatismale diartritice (tendinita, tendomiozita, periartrita scapulohumerala, paniculoza, fibriloza), al simptomelor posttraumatismale (dupa operatii pe muschi, tendoane, articulatii si oase, dupa entorse, luxatii si fracturi, dupa o operatie recenta de hernie de disc lombara), al bolilor sistemului nervos periferic si central (paralizie cauzata de un traumatism, polineuropatii dupa o faza acuta, sechele ale poliomielitei, sechele tarzii ale paraparezei si semiparezei), al bolilor ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica, sterilitate secundara, sechele ale tuberculozei genitale, 2-3 ani dupa recuperare), al bolilor pielii (dermatoze solzoase, keratodermatita ihtioza incipienta, eczema cronica, urticare), al bolilor aparatului respirator (traheobronsita, bronsita cronica), al bolilor cardiovasculare (boala lui Raynaud, acrocianoza, eritromelalgia, varice incipient, urmari ale flebitei, ulcer varicoz), al bolilor endocrine (hipotiroidie benigna si mixedema, hipoovarianism prepubertal) si alte boli. Statiunea dispune de cinci baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru adulti si un altul pentru copiii cu deficiente motorii (cu regim permanent), un sanatoriu pentru copiii cu afectiuni reumatismale si rahitism, si o baza de tratament in aer liber pentru sedinte de aerohelioterapie, impachetari cu namol rece prelevat din lac, urmate de bai in lac. Tratamentul consta in bai calde in cada sau bazin cu apa sarata pompata din lac , impachetari cu namol sapropelic cald, inhalatii, electroterapie si hidroterapie

Borsec

 

Borsec este un oras situat in nord-estul Romaniei (judetul Harghita), in depresiunea intramontana cu acelasi nume din Carpatii Orientali, inconjurata de Muntii Bistrita, Muntii Calimani, Muntii Giurgeu si Muntii Ceahlau, la o altitudine de 900 m, la 120 km de Piatra Neamt, 28 km de Toplita, 130 km de Tg.Mures, 91 km de Bicaz, 125 km de Miercurea Ciuc si 186 km de Brasov.

O veche statiune (cunoscuta din 1804), deschisa tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbo-gazoase, sau continand calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic inca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan international - medalia Targului International de la Viena (1873), medalia de argint si diploma de onoare la expozitiile organizate in 1876 la Berlin si respectiv, Trieste, diploma de onoare a Expozitiei de la Paris (1878).

Statiunea Borsec este recomandata in tratamentul bolilor cardiovasculare (insuficienta mitrala compensatorie si insuficienta cardiaca, hipertensiune, varice), al bolilor endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, starea de prepubertate la copii supraponderali), dischinezie biliara, boli digestive (gastrita cronica hipoacida, constipatie cronica, colita cronica nespecifica), colicistita cronica necalcaroasa, tulburari renale si ale aparatului urinar, nevroza astenica, boli dermatologice, metabolice si de nutritie etc.
La Borsec exista instalatii pentru bai fierbinti in cada sau bazine acoperite cu ape minerale carbonate, izvoare de ape minerale pentru cura interna, aparatura pentru electroterapie si hidroterapie, instalatii pentru bai cu ierburi, impachetari cu parafina, sali de gimnastica. Statiunea ofera largi posibilitati de petrecere a timpului liber (carari de munte neumblate, terenuri de sport, sali de cinema, piste de schi si sanius etc.).
In Borsec exista peste 15 izvoare de apa minerala carbogazoasa naturala, avand compozitie chimica apropiata, stabila in timp, cu debite variabile, cele mai importante calitativ si ca debit fiind izvoarele 1 si 2. Prin compozitia lor, apele minerale au efecte curative asupra afectiunilor aparatului digestiv (stomac, intestine, cai biliare), rinichilor si a vezicii si cailor urinare, precum si asupra sistemului circulator periferic. In 1803 cetateanul vienez Valentin Gunther a urmat un tratament la Borsec, vindecandu-se de o boala considerata incurabila. Reintorcandu-se la Viena, ii propune unei rude sa faca comert cu apa minerala de la Borsec, pentru care sa arendeze Borsecul (un mic catun la acea vreme) de la comunele Lazarea si Ditrau, proprietarele Borsecului. 

Baile Homorod

 

Baile Homorod este o localitate balneara, aflata la 18 km de Odorheiu Secuiesc, la 34 km de Miercurea-Ciuc si la 6 km de Vlahita, de care apartine din punct de vedere administrativ

Dispune de bai de interes local de apa minerala, cu mai multe izvoare de apa minerala (izvoarele Lobogo, Maria, Csorga, Homoradi, Ilona, Fenyves). Caracteristica comuna a apelor acestor izvoare este continutul bogat in minerale (Li, Mn, Br. J). Sunt utilizate atat in scopuri curative, cat si ca apa de baut. Dupa unele dovezi indirecte se presupune ca apa acestor izvoare a fost folosita si in timpul ocupatiei romane.

Obiective turistice:
- Ruinele Foldvar se afla pe Laz, in apropierea vechiului drum roman, fiind descrise prima data de catre Taglas Gabor. S-a constatat ca sunt urmele unui castellum roman de 36x36 metri. La numai 200 metri sud-vest de acesta se afla alte ruine de fortificatii romane, de 23x15 metri, datand probabil din secolul al II-lea. Cele doua ruine sunt declarate rezervatii arheologice conform registrului monumentelor judetului Harghita din 1992.
- Partia de schi de la Baile Homorod este excelenta, dar altitudinea destul de joasa nu favorizeaza un sezon de schi prea lung.
- La intrarea in Baile Homorod, pe partea stanga a soselei, se afla o bisericuta construita in anul 1765 de Contele Lazar Janos, ca recunostinta pentru ca s-a vindecat de reumatism datorita efectelor terapeutice ale acestei asezari. La intrare se gaseste o sculptura din lemn reprezentand un calugar. 

Targu Ocna

 

Turismul de tratament balnear - este favorizat de existenta factorilor naturali de cura, a bazei de tratament din Complexul Balnear Magura si amenajarile pentru tratament realizate de catre societatea Salina Targu Ocna la nivelul orizontului IX. Factori naturali balneoterapeutici:
- izvoarele de ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, slab bicarbonatate, hipotona, recomandate pentru tratarea de afectiuni ale tubului digestiv, hepato-biliare, ginecologice cronice, reumatismale si ale cailor respiratorii;
- mediul de salina (Salina Targu Ocna), al carui microclimat este recomandat pentru tratarea afectiunilor cronice respiratorii (in principal astm, bronsita cronica)
- bioclimatul sedativ, de crutare, cu usoare nuante de stimulare.

La baza pantei Dealului Magura apar la zi, de-a lungul unui aliniament, sapte izvoare de ape minerale, ale caror captari au fost amenajate si utilizate de peste 100 de ani (anul 1888). Amenajarile exterioare, realizate din lemn, sunt acoperite, au aspect de chioscuri, iar apele curg liber pe conducte de plastic, in buvete. Sunt afisate la vedere compozitia mineralogica a apelor si recomandarile terapeutice. Analizele realizate de catre Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie - INRMFB au aratat ca acestea au continuturi cuprinse intre 4,139 -12,793 g/I si prezinta interes terapeutic pentru cura interna si externa, dupa cum sunt prezentate in tabelul urmator. Indicatiile terapeutice ale izvoarelor* 

Sarata Monteoru

 

Sarata-Monteoru este o statiune balneologica din judetul Buzau, situata la cca 20 km nord-vest de orasul Buzau. Are circa 1000 de locuitori. Este plasata intr-o zona colinara, acoperita de o vegetatie bogata si la adapost de vanturi. Climatul sau este continental, cu veri calde si insorite, fara curenti de aer iar precipitatiile si nebulozitatea sunt reduse. 

Factorii terapeutici naturali sunt reprezentati de izvoare cu ape minerale sarate, iodurate, bromurate, calcice, magneziene, sulfuroase, cu o mineralizare totala de 188-513 la mie, namolul mineral de depunere din izvoarele naturale sulfuroase, climatul de crutare. Rezultate remarcabile sunt obtinute in special la tratarea afectiunilor aparatului locomotor (reumatismale degenerative, abarticulare, posttraumatice), afectiunilor ginecologice, gastrointestinale si hepato-biliare.

Durau

 

Statiunea Durau este situata in judetul Neamt, la o altitudine de 780-800 metri, intr-o poiana insorita la poalele Muntilor Ceahlau, la 6 km sud-vest de comuna Ceahlau, la 9 km vest de lacul de acumulare Izvorul Muntelui de pe raul Bicaz si la 60 km nord-vest de municipiul Piatra Neamt.

Climatul este subalpin, cu un aer ozonat de o mare puritate. Temperatura medie, in ianuarie, este de -4 grade Celsius, depunerea medie a stratului de zapada este de 50 cm si dureaza din decembrie pana in martie.

Statiunea Durau este recomandata pentru odihna si tratament al nevrozelor astenice, a starilor de slabiciune, a anemiei, pentru refacerea dupa eforturi psihice sau intelectuale. Dintre factorii naturali amintim aerul curat, fara praf si particule alergice, atmosfera ozonata sunt principalii factori naturali de cura.

Baile 1 Mai

 

Atractia statiunii Baile 1 Mai, a carui sistem de cazare poate fi incadrat atat la turism rural cat si la agroturism, este in principal apa calda (32 de grade celsius) care este folosita atat in bazele de tratament pentru tratarea bolilor reumatice, cat si in cele doua stranduri. Strandul "Venus" cu o capacitate foarte mare, de cateva mii de locuri si cu multe bazine din care unul olimpic si unul cu trambuline pentru sarituri. "Strandul cu valuri" cu o capacitate mai mica de locuri dar care are o atractie deosebita datorita valurilor care sunt produse in apa din bazin.

In ambele stranduri veti putea gasi chioscuri si terase bine aprovizionate cu produse culinare proaspete, produse de patiserie, inghetata si o gama foarte variata de sucuri, racoritoare si bere de toate felurile. Tot in statiunea noastra veti putea vedea "Lacul cu nuferi" unde creste o floare unica in Romania, este protejata prin lege si considerata o rezervatie naturala. Aceasta floare nu a fost initial in lacul nostru si se presupune ca semintele au fost aduse aici de pasarile calatoare, cu multi ani in urma si s-au dezvoltat datorita apei termale. Floarea de nufar este originara din apele Nilului. La o distanta de 2 Km, statiunea Baile Felix poate fi vizitata atat pe jos cat si cu masina. Statiunea "Baile Felix" are un strand,"Apollo" cu apa termala, la o temperatura de 40 grade, dispune de un bazin acoperit si doua bazine in aer liber. Acest strand este deschis si in sezonul de iarna. In centrul statiuni Baile 1 Mai, hotelul "Ceres" are baza de tratament proprie, un numar mare de camere si o piscina cu apa termala. Statiunea "Baile 1 mai" nu este o localitate de tranzit, este o localitate laterala din drumul national. In statiune veti gasi mai multe pensiuni primitoare cu un aspect si un confort deosebit. Aici vom incerca sa va aratam cateva dintre ele la pagina "Cazare". Cele doua sate Haieu si Rontau sunt situate de o parte si de alta a statiunii, cu toate ca nu este o delimitare intre "Baile 1 Mai" si sat. Haieu, aici veti putea gasi locuri de cazare la persoane fizice cu un pret mai redus. Pentru cei care prefera seri mai romantice avem si campinguri unde sunt amenajate locuri pentru foc si unde se pot pregati preparate culinare specifice. Fiecare pensiune sau persoana fizica are pagina separata pentru detalii si numerele de telefon pentru contact. Deoarece consideram ca pozele pot vorbi mai mult despre noi decat cuvintele vom incerca sa va descriem prin imagini fiecare dintre acestea. Rezervarea se face direct la pensiunea sau locatia aleasa, telefonic sau prin e-mail. Turistii care doresc sa participe la slujbele religioase in zilele de sarbatoare si de duminica pot merge la oricare din bisericile din zona. Avem 2 Biserici Ortodoxe in sat Haieu si Rontau, o Biserica Greco Catolica si una Romano Catolica situata in centrul Bailor 1 Mai. Pentru detalii despre biserici accesati link-ul "Biserici" din meniu.

Baile Olanesti

 

Orasul este relativ nou, aici neaflandu-se terme romane sau altceva care sa duca la concluzia ca este o asezare veche (nu acelasi lucru se poate spune de localitatea acum componenta, Olanesti - sat). Se afla asezat pe valea Tisei (cunoscuta mai mult sub denumirea de raul Olanesti) afluent al Oltului, inconjurat de muntii Gerea, Folca si Caprareata din Carpatii Meridionali al caror inaltimi se pierd in dealuri impadurite. Aceasta face ca iernile sa fie blande si verile racoroase.

Vechimea orasului se indentifica cu existenta descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olanesti sunt mentionate prima data intr-un hrisov din 1760 si sunt numite ape tamaduitoare, acestea aflandu-se pe mosia clucerului Toma Olanescu care construieste primele camere de bai. De aici si numele de Baile Olanesti.

Aceste izvoare binefacatoare au dus la constructia in anii 1950 a unei baze de tratament pentru ocupantii sovietici si nomenclatura comunista, cunoscuta ca "Vila 1 Mai". Ulterior, dupa 1970 din nu se stie ce ratiuni s-au admis si alti turisti, totusi destul de selectionati, familii de activisti comunisti in general. Intrarea a fost pazita de trupele de securitate pana la 1989. Dupa 1989 a fost data M.Ap.N.-lui un timp, dupa care a devenit sectie a spitalului „Elias” din Bucuresti.

Dar omul a biruit in final prin dorinta sa pentru mai bine, pentru mai frumos. Izvoarele au fost dezgropate si reamenajate, s-a marit baza de tratament prin constructia unui mare complex hotelier cu baza de tratament, „Parangul”, care a putut asigura cazarea unui mare numar de turisti. Au urmat constructia si a altor hoteluri; chiar si in momentul de fata sunt in constructie noi locatii.

Baile Govora

 

Orasul Govora e situat in depresiunea subcarpatica Govora, inconjurata de dealuri acoperite cu paduri de fagi, stejari si pini, la o altitudine de 360-380 m, 20 km SW de municipiul Ramnicu Valcea (resedinta judetului Valcea).

Climatul este cel continental moderat cu mici influente mediteraniene: veri racoroase (temperatura medie a lunii iulie este de 19°C) si ierni placute (temperatura medie in ianuarie este de -3°C). Precipitatii sunt moderate (800 mm anual).

Govora este o statiune de importanta nationala deschisa in toate anotimpurile renumita pentru variatatea si caracterul terapeutic al proprietatilor apelor bogate in clor, sodiu, iod, brom, sulf (pentru cure externe) si cele hipotonice bogate in magneziu, calciu, putin sulf (pentru cure interne) cunoscute si utilizate inca din 1866. Namolul mineral este extras din localitate si namolul sapropelic fosil este adus de la Ocnele Mari.

Statiunea este recomandata in tratamentul bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice, enfizem pulmonar, pneumopatii microbiene sau virale, rinite, sinuzite, faringite etc.), bolilor degenerative (spondiloze, artroze, poliartroze) si a bolilor reumatice articulare (tendonite, periatrite scapulohumerale), ca si in tratamentul disfunctiilor neurologice periferice si centrale (pareze usoare, sechele dupa poliomelite etc.) si a unor disfunctionalitati post-traumatice si boli asociate (ginecologice, endocrinologice, cardiovasculare, digestive, urinare). Complexele balneologice moderne sunt utilitate cu facilitati pentru bai cu ape minerale iodate si sulfuroase, aplicatii cu namol cald, pneumoterapii, electroterapii, chinototerapii, tratamente cu produse apicole. Exista si un sanatoriu pentru boli reumatice si respiratorii pentru copii.

Amfibienii si Reptilele

In jungla traiesc sute de specii de reptile si amfibieni. Ele traiesc pe pamant , in copaci , in ape si in apropierealor , chiar si in interorul plantelor. Reptilele sunt animale cu solzi cum ar fi : crocodilii , serpii si sopirlele , care vietuiesc mai ales , pe pamant. Amfibienii ca broastele si broastele raioase , pot trai si in apa si pe uscat.
Serpii
Serpii traiescc in copaci si pe pamant . Unii dintre ei isi ucid prada cu ajutorul otravii . Otrava vine prin dintii foarte ascutiti , numiti colti. Toti serpii sunt in stare sa-si dilate gurile enorm pentru a inghiti prada . Daca prada este mere stomacul se dilata intr-atat incat sa o incapa. Cand mananca unii serpi isi imping tubul prin care respira in partea din fata a gurii .Falca superioara si falca inferioara se pot departa una de alta atat de mult , incat serpi pot inghiti o prada foarte ma-re (caiman) .
Şerpii, cunoscuţi şi sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor faciale, forma lungă a corpului şi lipsa membrelor. Capul, trunchiul şi coada sunt acoperite de solzi duri. Partea caracteristică a scheletului unui şarpe este craniul: articulaţiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le conferă o mobilitate extraordinară. Astfel se explică de ce şarpele îşi poate mişca gura în toate direcţiile şi o poate deschide extrem de larg, reuşind să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap. Dinţii îl ajută să muşte şi să fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare şarpele trebuie să îşi înghită prada întreagă. Şerpii urcă şi coboară printre crengi, se caţără, înoată şi se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai datorită excepţionalei mobilităţi a coastelor şi vertebrelor. Serpii au aspecte foarte diferite şi s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nişă ecologică, excepţie făcând doar regiunile polare. Majoritatea celor aproximativ 3 000 de specii de şerpi sunt neveninoase şi îşi folosesc colţii îndreptaţi către înapoi pentru a apuca şi fixa prada. . Deşi mici la număr, şerpii veninoşi sunt şi ei răspândiţi în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, şi sunt echipaţi cu colţi special adaptaţi, pe care îi folosesc pentru a injecta veninul în pradă.

Răspândirea

Şerpii se găsesc în absolut orice tip de mediu, de la cele mai uscate şi mai aride deşerturi până la cele mai umede păduri tropicale. Sunt în special răspândite în regiunile tropicale şi subtropicale din Africa, Asia, Australia şi cele două Americi, pentru că aici temperaturile sunt mai ridicate şi există o mare diversitate de specii cu care se pot hrăni. Multe specii de şerpi trăiesc in arbori, dar altele preferă să trăiască pe sol, în mlaştini sau în câmp deschis. Există şerpi marini care îşi petrec aproape toată viaţa în largul oceanului. Cum reptilele au nevoie de căldura mediului, aria de răspândire a acestora este limitată de temperatură şi ele sunt din ce în ce mai puţin răspândite pe măsură ce ne apropiem de poli. Chiar şi în zonele cu ierni grele şi perioade îndelungate de frig, există însă multe specii de reptile, care rezistă datorită capacităţii de hibernare. Spre deosebire de multe alte animale terestre, care produc căldura vitală a corpului din energia pe care şi-o iau din alimente, reptilele nu îşi pot genera propria căldură corporală. Ele sunt animale care se bazează pe căldura mediului înconjurător pentru a-şi menţine temperatura corpului la parametri constanţi. Multe specii îşi petrec intervale lungi de timp făcând băi de soare, adesea aplatizându-şi corpul, pentru a putea creşte suprafaţa care este încălzită de soare. Ca urmare, reptilele îşi pot menţine metabolismul la un nivel mult mai scăzut.




Sarpele cap-de-caine are o coada cu care se poate agata.Se foloseste de ea pentru a se atarna de ramuri si a prinde pasarile care trec pe dinainte. Serpii repereaza mirosurile diferitelor animale si se conduc dupa ele pentru a gasi hrana sau pentru a se imperechea (exemplu:vipera).Serpii anaconda traiesc in apropierea raurilor. Se numara printre cei mai mari serpi din lume. Ajung pana la
12 metri lungime ca si alti serpi mari (boa). Ucid incolacindu-se in jurul prazii pana o sufoca. Ucid si mananca si caimani.
Clasificarea serpilor
Serpii sau ophidienii , isi schimba pielea o singura da-ta. Ochii lor nu au ploape si sunt surzi , caci nu au timpane.Totusi , reusesc sa capteze sunetele inalte si vibratiile , datorita unui os mic al capului , astfel isi simt prada. Falca fixata suplu de craniu , se deschide foarte larg , ceea ce le permite sa inghita (fara sa mestece ) animalele mai mari decat ei. Primii serpi au aparut acum 130 milioane de ani , aveau 4 picioare si 2 plamani. Astazi se cunosc 3000 de specii impartite in grupe :

• serpi primitivi care si-au pastrat cei 2 plamani si al caror schelet pastreaza reminiscentele picioarelor stamosilor lor.
• serpi evoluati care nu au decat un singur plaman si nu pastreaza urme de picioare.

Serpi primitivi : pitonul si sarpele boa
Pitonul si sarpele boa , serpi primitivi reprezentativi , au numerose puncte comune. Traiesc in copaci si , in cadere isi sufoca prada infasurandu-se in jurul trupului acesteia. In schimb pitonii sunt singuri serpi care au o pereche de picioare minuscule (2 centimetrii la un piton de 4 metrii lugime) in partea posterioara a trupului si traiesc numai in Africa in timp ce serpii boa sunt raspanditi in intreaga lume.Cel mai cunoscut dintre acestia anaconda , se intalneste in bazinul Amazonului in America de Sud.



Naparci si serpi veninosi
Naparcile , care sunt veninoase si serpii veninosi (vipera , sarpele-cu-clopotei , cobra) au dintii special scobiti si legati de o glanda veninoasa. Acestia sunt specii de serpi evoluati. Naparcile se hranesc in special cu rozatoare. Sarpele-de-casa (cu o lungime de 2 metri) , intalnit in intreaga lume cu exceptia Americii , traieste inmediu umed , poate inota si prinde broaste si pesti. Viperele se intalnesc in Europa, Asia si Africa. Cele mai obisnuite sunt vipera peliada (pelias) si vipera aspida (aspis). Sarpele-cu-clopotei traieste in America , mai ale in regiunile desertice.Un organ sensibil , situat pe crestetul capului , ii permite sa simta prada fara sa o vada , dupa caldura pe care o emite. Clopotelul sau este format din inele cornoase , care vi-breaza atunci cand isi agita coada , dand astfel semnalul de atac.Cobrele , ca si redutabila cobra asiatica si noja sau sarpele-cu-ochelari , traiesc in numar mare in Asia si Africa.Sunt cei mai periculosi serpi veninosi.
Amfibieni
Depunerea oualor. Cele mai multe broaste si broaste raioase depun ouale in apa sau in apropierea apei , dupa care le parasesc.Ouale eclozeaza in mormoloci care treptat , ajung broaste sau broaste raioase. Sunt totusi cazuri in care adultii se ingrijesc de oua si de descendenti:
-masculi de broasca Darwin tin ouale in pungile vocale. ouale eclozeaza si broastele sar afara cand au crescut.
-masculi de broasca fara limba din Surinam depun ouale in gropitele de pe spatele femelei , de unde eclozeaza direct in broasca.
Din punct de vedere biologic, diferenta dintre broaste si broaste raioase este foarte mica. Broastele au pielea mai neteda, picioarele posterioare lungi pentru sarit si labe cu membrane bine dezvoltate pentru a le propulsa in timpul inotului. Broastele raioase au corpul mai rotunjit, uscat, adesea cu negi, picioare posterioare scurte, pentru tarat si topait. Membranele de pe labele posterioare ale broastelor raioase sunt slab dezvoltate deoarece petrec foarte putin timp in apa. Broastele si broastele raioase apartin grupului de amfibieni numite anure (amfibiani fara coada), care au aparut in urma cu aproximativ 150 de milioane de ani. 
Forma corpului
Broastele au sange rece. Deoarece temperatura corpului este aceiasi cu a aerului din jurul lor, ele sunr reci si lipicioase la atingere. Capul lor este de obicei lat si turtit, si au gura foarte larga. Broastele au de obicei patru degete la labele anterioare si cinci degete la labele posterioare. Degetele sunt unite printr-o membrana de piele. La unele specii acvatice, degetele labelor posterioare se termina in gheare ascutite, folosite la sfasierea prazii. Majoritatea speciilor sunt nocturne.
Locomotia
Picioarele posterioare lungi si musculoase ale broastelor le permit sa sara distante care depasesc de mai multe ori lungimea propriului corp. Cand o broasca se pregateste sa sara , isi ridica mult partea anterioara a corpului, apoi tasneste in aer. Broastele membranate isi petrec majoritatea, sau chiar tot timpul, in apa. Unele broaste traiesc in copaci si nu au membrane intre degete, dar au o ventuza mare in varful fiecarui deget. Partea inferioare a ventuzei este acoperita cu piele aspra, care permite broastei sa se catere pe suprafete neregulate, precum scoarta copacilor.
Reproducerea
Majoritatea broastelor isi depun ouale in apa. O singura femela depune o gramajoara care poate sa contina mai multe mii de oua.
In mod normal ouale sunt mici- cu un diametru de cativa milimetri-si fiecare este invelit intr-un strat protector de gelatina. Unele specii de broaste au o metoda diferite de a-si ajuta puii sa supravietuiasca. Ele depun mult mai putine oua, dar iau multe masuri pentru a le proteja.
Broasca arboricola fierar, de exemplu, isi sapa propriul sau ochi mic de apa langa marginea apei inainte de anotimpul ploios. Ea isi depune ouale acolo si mormolocii ies din nou in siguranta completa. Cand vin ploile, nivelul raului creste, inghite ociul de apa si mormolocii inoata in rau.
Dezvoltarea mormolocilor
Picioarele posterioare ale mormolocului incep sa se dezvolte chiar sub baza cozii. Cand acestea sunt destul de mari pentru a putea fi recunoscute, incep sa se formeze picioarele anterioare sub piele si cand sunt destul de mari ies prin ea-nu neaparat in acelasi timp. Este un lucru obisnuit ca mormolocul sa aiba doar trei picioare pentru o scurta perioada. Cand toate cele patru picioare sunt vizibile, capul mormolocului se transforma dintr-o minge rotunda intr-o forma asemanatoare cu a broastei. Forma gurii se schimba si ochii incep sa se umfle. Coada devine mai mica si este absorbita in corp pana cand ramane un ciot foarte mic.In aceasta faza , mica broscuta decide sa paraseasca apa. Exista specii de broaste care isi depun ouale pe usca, sub frunze sau pietre. Stadiul de mormoloc este omis complet si dupa cateva saptamaniiese o broasca micuta complet formata.

Delta Dunarii

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervaţie a biosferei la nivel naţional în România şi ca parc naţional în taxonomia internaţională a IUCN.

Geografie

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei româneşti revenindu-i o suprafaţă de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.

Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării.

Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunării (cu excepţia deltei secundare a braţului Chilia) face tradiţional parte din Dobrogea, dar în Antichitate şi Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche şi Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava şi Lacul Dranov bizantină) în epoca , astfel încât hărţile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.

Geologie

Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarţei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Braţul Sfântu Gheorghe.

Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii de tufuri vitroclastice.

Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ş.a., ce conţin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ş.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ş.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis ş.a.).

Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula ş.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ş.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce conţin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.

Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenuşii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis şi nisipuri cu intercalaţii de argile, ce conţin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.

Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă şi fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994)

Geomorfologie

Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00” lat. N şi 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma Mării Neagre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Coteţ P., 1973, Romanescu Gh, 1995)^[3][4]

Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993)^[5], Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.

Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu, canale şi gârle, punctată de lacuri şi japşe. Diferenţele de altitudine, faţă de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre. (Coteţ P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)^[6]

Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.250 km2, aflată între braţele fluviului,şi zona complexului Razim, cu o suprafaţă de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe braţele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă.

Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea şi Caraorman, pe linia Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Şontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matiţa-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roşca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ, etc.

Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. În această subregiune, ca şi în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv şi negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)

Climă

Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetaţie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice.

Aceasta suprafaţă activă reacţionează faţă de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiaţia totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcţie de intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme: zile de iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde şi uscate (când acţionează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianuală fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafaţa deltei. Mediile multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.

Amplitudinile medii zilnice reflectă diferenţele mari datorate naturii suprafeţei active : la Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) şi un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) şi 1,4 C (în noiembrie), iar la staţia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie şi februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativă a aerului variază iarna între 88 - 84% la Gorgova şi 89 85% la Sulina şi Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova şi 77 - 80%, la Sulina şi Sfântu Gheorghe. Precipitaţiile sunt reduse cantitativ şi scad de la vest spre est datorită efectului suprafeţei active specifice deltei, precum şi al Mării Negre. La intrarea în Delta Dunării (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie multianuală a precipitaţiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360 mm. În cea mai mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic şi cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm.

Stratul de zapadă este subţire şi se menţine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre. Asemenea situaţii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele mării lângă ţărm au îngheţat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerări de vânt înregistrându-se iarna şi în sezoanele de tranziţie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spaţiul Deltei Dunării. La intrarea în deltă, la Tulcea, mediile pe 90 ani relevă ca sunt 142 zile de vară şi 60 zile de iarnă, iar primăverile au durata aproape egaăa cu toamnele. La Sulina aceleaşi medii multianuale indică 145 zile de vară şi numai 15 zile de iarnă, iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

Floră

Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor (stuful, papura,rogozul , în amestec cu salcia pitică) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi şi sunt alcătuite din Caraormanstejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agăţătoare.

Faună

Conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă dulce în numeroasele sale lacuri şi japşe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia,Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de peşti în cadrul Deltei Dunării sunt ştiuca şi somnul.